MENU
Acasă » 2011 » Noiembrie » 5 » METALICA Biografie:
4:53 PM
METALICA Biografie:

Metallica este cea mai de succes formaţie Heavy-Metal din lume. A luat fiinţã în anul 1981 reuşind sã vândã peste 95 de milioane de discuri în toatã lumea. Succesul comercial a fãcut din Metallica o formaţie foarte controversatã.Ei fac parte din "Big Four Of Thrash" alaturi de Slayer, Megadeth si Anthrax.

Începutul (1981 - 1983)

În 1981, ziarul Californian "The Recycler”, gãzduia o rubricã de anunţuri destinatã muzicienilor în cãutarea unor noi colegi de formaţie. Sub secţiunea "Heavy Metal” apãreau sãptãmânal, aproape obsesiv, aceleaşi douã nume, Lars Ulrich şi James Hetfield, doi adolescenţi de 18 ani.

Familia lui Lars tocmai se mutase din Danemarca la Los Angeles. Lars, înnebunit dupã formaţiile britanice care fãceau parte din NWOBHM (Noul Val al Heavy-Metalului Britanic) şi cum de mic era pasionat de tobe, dorea sã-şi facã propria trupã Heavy Metal. În scurt timp a reuşit sã-şi facã o mulţime de conexiuni în lumea Metalului ce se dezvolta în California. Brian Slagel şi Ron Quitana – promotori şi editori – i-au devenit repede amici. Astfel, când Brian Slagel i-a oferit un loc pe compilaţia "Metal Massacre” lui Lars îi mai rãmãsese minorul detaliu de a-şi face o formaţie.

James Hetfield locuia în Downey CA, era un tânãr introvertit şi foarte timid. Apartenenţa familiei sale la "Christian Science” a fãcut ca James sã fie respins de cãtre mulţi din copiii de la şcola sa. Când avea 13 ani, tatãl sãu a decis sã abandoneze familia (lucru cu greu acceptat de James), iar la vârsta de 16 ani îşi pierde mama (cancer – mama sa neputându-se trata din cauza religiei lor, încã un lucru greu de acceptat de cãtre James ). Confuz şi deprimat, James a gãsit salvarea în muzicã. La 14 ani se apucase de chitarã (dupã ce în prealabil studiase pianul şi tobele). Înfiinţeazã trei trupe "Obsession”, apoi "Phantom Lord” şi în final "Leather Charm”. Niciuna din ele nu a reuşit sã reziste, destrãmându-se destul de repede. Dupã moartea mamei, el stã în casa unui bun prieten Ron McGrovney, pe care îl va convinge sã înveţe sã cânte la bass.

Împinşi de fostul chitarist al formaţiilor Leather Cham şi Phantom Lord, Hugh Tanner, James Hetfield şi Ron McGrovney iau legãtura cu Lars Ulrich. Astfel, cei trei se întâlnesc în camera lui Lars. Ulrich a rãmas surprins de cât de timid era Hetfield, în timp ce pe James l-a marcat (pe viaţã dupã cum declara) mirosul emanat de camera lui Lars, un miros specific de adolescent danez. Ron şi James nu au fost deloc impresionaţi de talentul lui Lars, Ron întrebându-se dacã Lars a mai cântat la tobe pânã atunci. Însã numeroasele "pile” pe care Lars le avea, au fãcut ca cei trei sã batã palma şi sã încerce sã construiascã o formaţie împreunã. Numele de "Metallica" a fost ales de Lars. Lars îl ajuta pe Ron Quintana, sã aleagã un nume pentru o nouã revistã care sã promoveze trupele metal şi NWOBHM (New Wave Of British Heavy Metal). Quintana a dorit sã numeascã revista "Metallica", însã Lars i-a spus cã e o idee foarte proastã şi repede i-a sugerat un alt nume, totul pentru a folosi el numele.

La începutul anului 1982, Metallica a înregistrat "Hit the Lights" pentru prima compilaţie "Metal Massacre" (Brian Slagel). Chitaristul Lloyd Grant a fost adus pentru a face soloul piesei, el nefiind un membru permanent al trupei. Pentru a aduce un chitarist full-time, Ulrich a apelat din nou la "The Recycler". La acest anunţ a rãspuns Dave Mustaine din Huntington Beach, California, chitaristul formaţiei "Panic". Ulrich şi Hetfield au fost atât de impresionaţi de echipamentul lui Mustaine cã i-au cerut sã intre-n formaţie înainte sã-l audã cântând. Metallica a început sã cânte în cluburile din L.A. însã au fost primiţi cu rezerve de cãtre public, lucru ce nu i-a descurajat, din contrã au cântat şi mai tare şi mai repede. Însã, în cadrul trupei, tensiuniile între Dave şi Ron au crescut foarte mult. Numeroase altercaţii au existat între Dave şi Ron sau Dave şi James, de câteva ori Dave fiind dat afarã din formaţie, însã el revenea a doua zi şi întreba dacã poate sã continue, James rãspunzându-i de fiecare datã "Ok…”. Astfel dupã numeroase certuri, totul culminând cu "incidentul” în care Dave a turnat o sticlã întreagã de bere în bassul lui Ron, cel din urmã fiind foarte aprope sã se curenteze, Ron a decis sã pãrãseascã formaţia. Cu toate acestea Metallica a reuşit sã înregistreze o casetã demo completã înaintea plecãrii lui Ron. Demo-ul s-a numit "No life ‘Til Leather” şi a atras repede atenţia fanilor şi promotorilor din California, în special San Francisco.

Ulrich a apelat din nou la Brian Slagel pentru ai recomanda un nou bassist. Brain i-a spus cã ştie exact de cine au nevoie, Cliff Burton-"Trauma”. Astfel James şi Lars au mers la un club unde concerta "Trauma”. Cum au intrat în club, o claie de pãr roşu ce se mişca foarte repede pe scenã le-a atras atenţia. Pe lângã asta, sunetul pe care chitara acestuia îl scotea i-a uimit pe cei doi. Dupã ce James a numãrat corzile a exclamat: "that’s a bass dude!” (e bass frate!). Astfel dupã concert cei doi s-au dus la Cliff şi i-au spus cã trebuie neapãrat sã-l fure! Dupã ce au petrecut ceva timp împreunã (6 luni) Cliff le-a spus cã sunt de treabã şi cã acceptã invitaţia de a se alãtura Metallicii, mai ales fiindcã Trauma devenise plictisitoare pentru el. Condiţia pentru ca el sã se alãture formaţiei era ca cei trei, James, Dave şi Lars sã se mute în San Francisco. Lucru fãcut cu plãcere. Deoarece atmosfera din Los Angeles nu era de loc pe placul lor.

La sfârşitul anului 1982, începutul anului 1983, mişcarea din San Francisco, Bay Area Metal, luase amploare. Formaţii precum Antrax, Vio-lence, Sadus sau Exodus, începuserã sã-şi facã un nume. Spre deosebire de scena din Los Angeles dominatã de formaţii Glam-Metal sau Hair-Metal, aici Speed-ul şi Thrash-ul erau singurele genuri acceptate de cãtre fani. Atitudinea "in-your-face”, stilul agresiv şi foarte rapid, au fãcut din Metallica o favoritã a publicului. Între timp caseta cu demo-ul formaţiei a ajuns de pe coasta de vest a Americii pânã pe coasta de est. Jonny şi Marcha Zuzula din New York, care înfiinţaserã casa de discuri Megaforce, le-au trimis 70 de dolari celor de la Metallica, pentru a putea face drumul dintre San Francisco şi New York cu tot echipamentul necesar.

Acest drum de câteva zile a fost hotãrâtor pentru plecarea lui Dave din formaţie. Drumul fiind foarte lung, cei patru îşi petreceau nopţile la rude ale prietenilor apropiaţi. Dave sub influenţa alcolului a devastat multe din aceste locuinţe. Cei patru obişnuiau sã bea foarte mult, iar Mustaine devenea violent. Temperamentul sãu vulcanic devenise intolerabil, în special pentru Cliff. Ajunşi la New York, fac cunoştinţã cu Jonny Z. Lars îl trage de-o parte şi îi spune lui Jon, cã vor renunţa la chitaristul lor. Câteva zile mai târziu, când Dave tocmai se trezea dupã o noapte în care cei patru bãuserã foarte mult (o noapte normalã), Lars, James şi Cliff erau în camera sa. Ei i-au explicat cã trebuie sã plece. şi cã autobuzul sãu, cu care va face 4 zile pânã în San Francisco, pleacã în 45 de minute. Câteva ore mai târziu chitaristul formaţiei Exodus, Kirk Hammett, a fost adus în New York, pentru a fi testat de formaţie. Dupã ce Kirk a dus la bun sfârşit soloul la cântecul Seek and Destroy, Lars şi James au fost de acord cã el este soluţia idealã pentru a fi chitaristul principal al Metallica.

Jonny şi Marshal le-au aranjat câteva concerte în zona New York, însã Metallica voia sã repete şi în plus, neavând niciun ban, aveau nevoie şi de un loc în care sã stea. Formaţia Anthrax avea o camerã de repetiţie în Queens, pe care le-a pus-o la dispoziţie. Camera în care cei patru au şi locuit. Vremurile erau grele pentru ei. Dormeau pe jos, neavând decât nişte pãturi, iar felul principal de mâncare era: "losers lunch”- dupa cum îi spuneau cei de la Antrax, (prânzul fraierilor) salam pe mânã..fiindcã nu aveau nici mãcar pâine. Preferau sa cheltuie putinii bani pe care ii castigau din concertele in cluburi pe alcool. James spunea "Alcoolul iti dadea impresia ca tine si de cald si de foame... desigur, era numai o impresie. Eram slabi si daca nu aveam noroc cu cate un fan dedicat care ne platea mese la restaurant din cand in cand, nu stiu ce-ar fi fost..." Kirk adauga "Singurul moment in care am avut bani a fost cand am mers in turneu prima data si aveam solda zilnica. Imi amintesc ca in zilele dintre concerte primeam 10 dolari fiecare, si in zilele cu spectacol doar 7, pentru ca puteam manca gratuit pe banii promoterilor".

Kill’em All - 1983

În anul 1983, cu un nou chitarist principal, Kirk Hammett, Metallica intrã în studioul din New York, pus la dispoziţie de cãtre Megaforce Records, pentru a înregistra primul album.

"Metal Up Your Ass" avea sã se numeascã, însã casa de distribuţie a considerat numele total inadecvat şi l-au refuzat, Cliff Burton a venit cu sugestia ca albumul sã se numeascã "Kill’em All" nume ce întruchipa întru totul agresivitatea nemaiîntâlnitã pânã atunci a albumului.

Ride The Lighting -1984

"Kill’em All” nu a fost neapãrat un mare succes din punct de vedere financiar, însã el vânduse 300.000 de exemplare, ceea ce era de-a dreptul incredibil pentru un label independent ca Megaforce. Succesul albumului a fãcut ca Elektra Records, un label foarte important, sã facã o ofertã formaţiei- de impresariere. Oferta a fost acceptatã, iar Metallica, însoţitã de producãtorul Flemming Rasmussen, s-a mutat într-un studiou din Copenhaga pentru a înregistra un nou album: Ride The Lighting – în continuare sub Megaforce Records.

Albumul de debut al formaţiei a fãcut din Metallica liderul mişcãrii Trash. Cea mai mare formaţie din cele patru Mari ale Trash-ului: Metallica, Antrax, Megadeth (formaţie fondatã de Mustaine) şi Slayer. Echilibrul şi corectitudinea adusã de Kirk formaţiei, atitudinea şi rifturile lui James, forţa lui Ulrich şi puterea bassului lui Burton, fac din "Kill’em All” un clasic, cel mai agresiv album Rock de pânã atunci. În acest context ceea ce Metallica a fãcut pe "Ride the Lighting” a surprins pe toatã lumea.

Versurile erau mult mai clare, producţia era infinit mai bunã, iar agresivitatea instrumentelor era dublatã de cea a versurilor. Influenţa lui Burton era clarã, progresul formaţiei fiind evident. Cliff era un muzician desãvârşit. Era singurul din formaţie care studiase cu adevãrat muzica. El a avut o influenţã foarte mare asupra lui James. Cei doi devenind foarte, foarte apropiaţi. Acest lucru a dus la crearea unor cântece foarte puternice, atât ca versuri cât şi ca sunet.

Piesele "Creeping Death”, "Fight Fire With Fire”, "Treaped Under Ice” sau "Escape” reţin rapiditatea primului album, însã Ride The Lighting aduce în prim-plan cântece care conţin aranjamente simfonice precum "Fade to Black” sau piesa instrumentalã, de aprope 9 minute ce va închide albumul "The Call of Ktulu”. Albumul conţine de asemenea şi piesele "Ride the Lighting” şi, una din favoritele publicului, piesa cântatã aproape în fiecare concert "For Whom The Bell Tolls”.

Din punct de vedere al versurilor, Metallica aduce în prim-plan, în special, moartalitatea. Cântecul Ride the Lighting fiind despre pedeapsa capitalã, moartea pe scaunul electric, şi neputinţa în care se aflã cel pus în situaţia de a fi omorât. În timp ce "Fade to Black” , cântec ce are probabil cea mai mare importanţã în istoria formaţiei, este despre sinucidere.

"Ride The Lighting” este un album progresiv, Heavy-Metal, ce aratã influenţa pe care Kirk Hammett şi în special Cliff Burton o au în formaţie. Este considerat de mulţi specialişti în muzicã, şi de o parte din fanii Metallica, cel mai bun album al lor. şi chiar cel mai bun album Heavy-Metal al tuturor timpurilor. Este şi ultimul album pe care Dave Musteine mai are credite (Ride the Lighting şi The Call of Ktulu fiind 2 cântece pe care s-au folosit riffturi scrise de cãtre Dave)

Albumul are un mare succes în America. şi face Metallica cunoscutã şi în Europa. În 1984, Metallica va face primul turneu în Europa, susţinând formaţia VENOM. Turneul avea sã se numeascã "Seven dates of hell”, (turneu început la Zürich şi terminat la Paris, dupã 16 concerte). Acest turneu a fost urmat de unul mondial "Bang that head that doesn't bang tour”.

În 1985, înainte sã intre din nou în studiou, pentru a înregistra un nou album, Metallica a fost pentru prima oarã prezentã la festivalul Monsters of Rock din Dunnington. James a atras atenţia publicului (70.000 de oameni) de la început cã nu sunt o formaţie ca celelãlte (fiind programaţi sã cânte între Ratt şi Bon Jovi 2 reprezentanţi ai Hair-Metalului): "If you came here to see spandex, eye makeup, and the words 'Oh baby' in every fuckin' song, this ain't the fuckin' band."

Master of Puppets-1986

Albumul "Ride the lighting" a ajuns sã vândã 800.000 de mii de unitãţi enorm pentru o casã de discuri independentã. Metallica începe înregistrarile pentru al treilea album la sfârşitul anului 1985. Acesta este înregistrat tot în Danemarca, cu acelaş producator Flemming Rasmussen.

Master Of Puppets, primul album integral sub Elektra, este considerat de cãtre majoritatea fanilor hard-core ai Metallica şi de majoritatea specialiştiilor ca fiind cel mai bun. Cel mai bun album Metallica, dar şi cel mai bun album Heavy-Metal al tuturor timpurilor.

Maturizarea formaţiei este evidentã. Complexitatea pieselor este nemaiîntâlnitã pâna atunci. Piese de peste 8 minute ca "Master of Puppets”,”Disposeble Heroes” reţin atenţia ascultãtorului pe toatã durata lor, hipnotizându-l. Piese de energie purã, "Battery” şi "Damege Inc.” sporesc agresivitatea formaţiei. Iar misterul este adus de "The Thing That Should Not Be”- piesa derivatã din The Call of Ktulu, fiind inspiratã de cãtre povestirile lui H. P. Lovecraft.

Versurile de pe acest album vorbesc în special despre razboi, dependenţã şi chiar politicã ("Leper Messiah”). Albumul mai conţie o piesa intrumentalã "Orion” si o piesã ce ca structurã seamãnã cu Fade To Black, Welcome Home (Sanitarium),a doua baladã a formaţiei ce vorbeste despre frãmântãrile unui nebun internat într-un sanatoriu ( sau îngrãdirea minţii libere de cãtre societate ).

Albumul ajunge sã vândã 500.000 de exemplare relativ repede, Metallica primind primul disc de aur. Este primul album trash care intrã în top 100 Bilboard atingând poziţia 29, fãrã sã fie difuzat de radio. Succesul monstru face ca Metallica sã primeascã o invitaţie din partea lui Ozzy Osbourne de a face un turneu împreunã. Invitaţie acceptatã, iar succesul enorm pe care Metallica l-a avut în timpul acestui turneu, a facut ca acesta sã fie ultimul ca trupã de suport.

Succesul avut de Metallica a fãcut ca aceastã sã devinã o trupã controversatã. Melodiile precum Fade to Black şi Sanitarium, dar şi semnarea contractului cu importanta casã de discuri Elektrica, au nemulţumit pe unii fani ai trashului, acuzând Metallica cã au devenit comerciali. Cliff Burton a raspuns acestor acuzaţii simplu: "mi se rupe”.Relaţiile din cadrul formaţiei erau excelente. Cliff avea o influienţã mare asupra formaţiei, in ciuda succesului enorm pe care îl aveau, ei au rãmas cu picioarele pe pãmânt, mai ales datoritã atitudini lui Cliff o persoanã neobişuitã, extraordinar de liniştitã. Datoritã lui, James a crescut mult. La început James nu se descurca neaparat în postura de "Front-man” însa în 1986 deja era ceva natural pentru el, datoritã încrederii insuflatã de cãtre Cliff. Kirk îl considera pe Cliff un frate mai mare. Lars şi James erau foarte apropiaţi. Iar pe cei patru îi lega si faptul cã le placea sã bea. şi obişnuiau sã bea foarte mult. Încât fanii i-au numit, la un moment dat, "AlcoholicA” nume de care erau chiar mândri. James povesteşte o scenã în care, fiind anunţat cã mai sunt 10 minute pânã când trebuie sã intre pe scena, el a intrat în panicã fiindcã nu era beat..

27 Septembrie 1986

În 5 ani,3 ani de la scoaterea primului album, Metallica a evoluat din formaţie de garaj în formaţie de stadion. Turneul Damage Inc.- primul ca formaţie principala, nu a fãcut altceva decât sã confirme statutul pe care Metallica îl avea.

Pe data de 27 Septembrie 1986, formaţia se afla în Suedia. Autobuzul de turneu se îndrepta cãtre Danemarca, unde aveau sã susţinã urmãtorul concert,al turneului "Damage Inc. Tour". Lars şi James, dupa ce se ameţiserã bine, dormeau, în timp ce Kirk şi Cliff nu se întelegeau asupra patului în care urmau sã doarmã, cel din faţã de langã şofer sau cel din spate de langã un geam (preferat de amândoi). Pentru a aplana conflictul, Kirk ia un pachet de carţi şi îi propune lui Cliff sã aleagã fiecare câte o carte, iar cel ce va alege cartea cu valoarea cea mai mare castigã patul din spate. Prima carte, cea trasa de Cliff, s-a nimerit sã fie chiar asul de pica, spaşit şi ofticat, Kirk acceptã sã doarmã în patul de lângã şofer. Mai târziu, în aceiaş searã, Kirk nu poate dormi din cauza unor zgomote ciudate. Spatele autobuzului se balansa, filtrul cu cafea fierbinte se varsã peste James trezindu-l, dintr-odata tot autobuzul începe sã se rastogoleasca, ca si cum ar cãdea intr-o râpã. Toţi sunt aruncaţi prin autobuz, ca nişte cârpe în cuva unei maşini de spãlat. Odatã terminatã miscarea de rotire, autobuzul se opreşte. Soferul şi ceilalţi oameni (tehnicienii şi cei ce se ocupau de turneu) reuşesc sã iasã din autobuz. Kirk o face şi el, îl vede pe James care ieşa şi el dupa ce a spart geamul de siguranţã al autobuzului cu piciorul, si pe Lars care speriat fugise la 100 m de autobuz. Uitându-se în jur vedea sau auzea pe toatã lumea mai putin pe Cliff. Îndreptându-şi ochii cãtre autobuz vede picioarele lui Cliff ieşind cumva de sub autobuz. Cliff Burton, fusese aruncat prin geamul langã care dormea, iar autobuzul a picat peste el. Haosul domnea, ce se întamplase!? şoferul tragea de o pãturã de langã Cliff, James şi Kirk au sãrit imediat "nu îndrazni sã i-o iei!!” imediat l-au luat la întrebari pe şofer "ce s-a întamplat?, ce ai fãcut?, ai bãut??” şoferul le-a rãspuns cã a fost polei şi a pierdut controlul. Între timp o macara a fost adusã pentru a ridica autobuzul şi ai elibera pe oameni rãmaşi prinşi sub el, printre care şi Cliff. Din pãcate macaraua nu a fost bine prinsã şi a scãpat autobuzul, el picând din nou peste Cliff. În cele din urma Cliff a fost eliberat, însa era prea târziu. La vârsta de 24 de ani, Cliff Burton era mort. La -4 grade, James a mers, în chiloţi şi în sosete, 2 mile pentru a încerca sã gaseascã vro urmã de polei. Nu a gasit, şi a fost cu greu convins sã nu îl omoare pe şofer. În acea noapte, odatã ajunşi la un hotel, Lars, James si Kirk au început sã bea. La 4 dimineaţa, Kirk si Lars au fost treziţi de cãtre James, care ţipa pe strada din faţa hotelului "Cliff unde eşti??! Cliff de ce ai plecat?”, au început sã plângã amândoi.

Moartea lui Cliff a şocat întreaga lume a metalului, el avea foarte mulţi prieteni fiind chiar şi în 1981 un "star”printre cei ce urmareau evoluţia thrash-ului. Oamenii nu au fost surpinşi sã afle cã el cânta cu Metallica, cea mai neobişnuitã persoanã şi cel mai curtat bassist, în cea mai agresivã şi bunã formaţie. Trupul lui a fost incinerat, iar la ceremonie Lars, Kirk si James au interpretat, pentru prima oara live, "Orion”. Viitorul formaţiei era incert. Influienţa lui Cliff în formaţie era enormã, si mulţi nu vedeau cum Metallica are sã continue fãrã el. Celor trei nici nu le-a trecut prin cap sã se opreascã, mai ales cã dupã ceremonia funerara, tatal lui Cliff i-a rugat sã continue, pentru a menţine spiritul lui Cliff viu. A doua zi dupã înmormantare Metallica audia bassisti, posibili înlocuitori pentru postul ocupat de Cliff.

The NeW-Kid

Audiţiile se desfãşurau într-o atmosferã austerã. Mulţi dintre candidaţi nereuşind sã stea mai mult de 1 minut în camera de audiţie pânã sã audã cuvântul "next” - urmãtorul. Les Claypool (din formaţia Primus), a fost unul din cei ce au vrut jobul, prieten din copilãrie cu Kirk. Formaţia l-a placut, însã i-a considerat stilul prea "funky”. Brian Slagel, cel care l-a recomandat pe Cliff, i-a spus lui Lars ca ştie exact care este persoana potrivitã pentru ei: Jason Newsted, din "Flotsam and Jetsam”, megafan al formaţiei. Jason s-a prezentat la audiţii. Tremura de emoţie. Însã cei 3 au considerat cã are energia potrivitã. Pe data de 28 octombrie 1986,la 3 sãptãmâni dupã înmormântarea lui Cliff, Lars l-a anunţat pe Jason, într-un restaurant local unde erau împreuna cu James şi Kirk, cã a primit slujba. Jason a început sã facã tumbe, sã sarã pe mese, sã ţipe de fericire. O sãptãmânã mai târziu, formaţia a plecat în turneu.

Jason a fost un influx nesfãrşit de energie pentru formaţie. A devenit repede "live-guy” permanenţã legãtura dintre formaţie şi fani. James a spus într-un interviu cã Jason era în stare sã meargã pe stradã sã cearã oamenilor sã le dea autografe… Însã nu totul era perfect. O perioadã de calm se instaurase, iar odatã cu el a venit şi adevãrata durere, conştientizarea faptului cã… o persoanã foarte importantã nu mai era, Cliff. James, Kirk şi Lars resimţeau din plin lipsa lui Cliff. Ei l-au scos ţap ispãşitor pe Jason. Uşor, uşor au început sã-l fiarbã: sã vada cât poate duce. Iar naivitatea lui Jason, fãcea lucrurile şi mai uşoare pentru ceilalţi 3. De exemplu, ei spuneau tuturor cã Jason este homosexual, sau ieşeau în oraş sã bea sau sã mãnânce ceva şi puneau toatã consumaţia pe contul lui Jason… şi o mulţime de astfel de lucruri, ei îl numeau pe Jason în loc de Newsted, NewKid. Pentru Jason nu era chiar slujba perfectã. Însa el a rezistat, dobândind cu adevãrat locul în formaţie.

Pentru a evita o reacţie negativã a fanilor, Metallica a preferat sã elibereze un disc de cover-uri, în locul unui album de studio cu cântece noi. "The 5.98$ E.P.: Garage Days Re-Revisited”, pentru a face cunoştiinţã fanilor cu noul bassist în iunie 1987. Albumul a fost în mare parte înregistrat în Garajul lui Lars, de aici şi numele E.P-ului.

…And Justice For All – 1988

Cel de-al patrulea album Metallica este "…And Justice For All”. Multii fani sau specialisti se indoiau de puterea creativa a Metallici fara Cliff. Insa relatia dintre James Hetfield si Lars Ulrich a fost intotdeauna primordiala pentru formatiei. Ei sunt baza fortei creative ce inseamna Metallica. Astfel albumul "…And Justice For All” a fost un succes masiv. Tributul suprem adus de formatiei lui Cliff.

Uimitor este faptul ca, albumul nu este la fel de complex ca "Master of Puppets”, ci mult mai complex! Iar 7 din 9 piese au peste 6 minute, celelalte 2 nu au "decat” peste 5 minute. Albumul continua trendul impus de ultimele doua albume, adica:

- Incepe cu un cantec foarte energic si rapid: "Blackend”
- A doua piesa este cea care da si titlul albumului: "…And Justice For All”
- Penultima piesa este instrumentala: "To Live Is To Die”

Versurile sunt in acelas registru ca si pana acum, frustrare ( "Harverster of Sorrow” sau "Frayed Ends Of Sanity”), razboi (epicul – "One”sau "Blackend”), libertate ("Eye of The Beholder”, "Dyers Eve”sau "The Shortest Straw”) si politica("…And Justice For All”), insa sunt mult mai directe. Heatfield a vorbit,in versurile sale, mult mai direct pe acest album despre societate. Insa, in ciuda stilului agresiv al lui James de a canta, versurile nu vorbeau de revolta sau nu instigau la violenta. Albumul mai contine si o piesa instrumentala "To Live Is To Die”care contine riffturi scrise de Cliff, precum si o poezie citita de James la mijlocul catecului (ce are 9:48,cu 3 secunde mai mult decat "…And Justice For All”).

Albumul este mai complex, mai direct decat ”Master of Puppets”sau "Ride the Lighting”, a avut un succes comercial mult mai mare decat precedentele ( a atins locul 6 in Top 200 Billboard,primul top 10 al lor), de ce nu este cel mai bun album Metallica? Ei bine, este pur si simplu infect produs. Sunetul de chitara este foarte subtire, tobele clikaie de cateva ori, iar bassul..bassul nu se aude (toate acestea adauga un caracter oarecum metalic,la propriu). Sunt mai multe variante pentru lipsa bassului:

1. Jason era nou in formatie si nu a avut un cuvant de spus la mixaj
2. James si Lars, nu aveau incedere in talentul lui Jason, ei , in timpul mixajului, ar fi decis ca bassul sa fie dat foarte incet, abia audibil, la asta adaugand inca -1 DB.
3. (cea confirmata de Jason si Lars) Bassul lui Jason imita chitara ritmitca si tobele, sunetul bassului fiind confundat cu cel al chitarii si sau al tobei.

Metallica isi castigase deja un loc in istoria muzicii, chiar devenint o trupa Metal legendara, totul fara ajutorul radioului sau, nici atat, al televiziunii. Ceea ce Metallica aduce nou odata cu albumul este primul Video-Clip, pentru piesa "One”- care are aceias structura cu "Sanitarium” si "Fade To Black”, de pe precedentele 2 albume. Clipul prezinta formatia cantand piesa intr-un depozit, clupul fiind mixat cu parti ale filmlui "Jonny Got His Gun”, decat sa negocieze pentru dreptul de a folosi filmul,ei au cumparat toate drepturile pentru film. Videoul a avut un impact foarte mare asupra publicului MTV. Fiind difuzat in mod regulat, cu toate ca avea peste 8 minute. De asemenea exista si o versiune a clipului fara film. El a fost inclus pe DVD-iul pe care MTV l-a scos in 2007, ce continea cele mai marcante 24 de videouri din istoria MTV.

De asemenea in anul 1989 Metallica a fost nominalizata la premiile Grammy, care aveau pentru prima oara o sectiune hard rock/metal, alaturi de AC/DC si alte trupe printre care si "Jethro Tull”, care nici nu s-au obosit sa apara la ceremonie, nominalizarea lor fiind considerata o ofensa la adresa hard rockului, nu pentru ca ei ar fi controversati sau ar canta prost, ci pentru ca nu erau nici pe departe o formatie Metal sau Hard Rock ci Art Rock (de exeplu solistul canta la flaut). Metallica era clar favorita la castigarea premiului, insa comisia ofere premiul formatiei "Jethro Tull”. Acest lucrul nu a afectat cu nimic atmosfera in formatie sau succesul pe care il va avea tuneul "Dameged Justice”, insa a pus in discutie competenta juriului.

The Black Album – 1991

Metallica a crescut cu fiecare album, atat in complexitate cat si ca atitudine. Incecarile prin care au trecut i-au facut mai puternici. Turneul "Damaged Justice” a adus formatiei cele mai mari incasari de pana atunci. Fanii ii iubeau mai mult ca niciodata, Metallica devenise un monstru al muzicii Heavy Metal. Inceputul anilor 90 a insemnat moartea hair-metalului sau glam metalului. Singurele supravietuitoare ale anilor 80 erau formatiile ce aveau atitudine si agresivitate. Totodata Grungeul (prin Nirvana) incepuse sa iasa la suprafata. Astfel anii 1990-1991 au fost foarte productivi din punct de vedere muzical. Formatia Megadeth a scos cel mai de succes album al lor "Rust in Pace”, Nirvana la fel: "Nevermind”,precum si Guns and Roses: "Use your Illusion 1”. Insa cel mai de important album din acea perioada va fi: "Metallica”numit de fani si cunoscut ca "The Black Album” (din cauza logoului si coperti negre dar si succesului comparativ cu "The White Album”) .

Productia albumului a tinut 10 luni si a costat peste 1 milion de dolari. Producatorul albumului a fost Bob Rock, care fusese chemat sa mixeze albumul, insa el a dorit sa-l produca in totalitate. Bob s-a intalnit cu James si cu Lars si le-a spus in fata ca albumele lor suna foarte prost in comparatie cu ceea ce fac pe scena. Metallica era foarte conservatoare in ceea ce priveste muzica lor. James nu avea un cuvant de spus in solouri sau partile lui Lars, dar nici ceilalti nu puteau comenta la adresa versurilor sau rifturilor. Devenisera foarte rigizi, iar ca cineva din afara formatiei sa comenteze la adresa muzicii lor li s-a parut foarte deplasat. De aceea Bob a fost greu acceptat de catre formatie. Insa dupa 10 luni de certuri nesfarsite, 10 luni tensionate si foarte grele ( surprinse de filmul "A year and a half in the life of Metallica” partea 1 ) Metallica, pe 13 august 1991, a scos pe piata "Albumul Negru”. Albumul a avut un succes fara precedent in istoria Heavy-Metalului, oameni stateau la coazi enorme pentru al cumpara.

Muzica de pe acest album este complet diferita fata de albumele precedente. Influienta lui Bob Rock fiind evidenta. Albumul este produs impecabil, piesele sunt mult mai simple, cantece de un singur rift, nu ca in precedentele albume ce contineau 3-6 rifturi inghesuite intr-o singura piesa. Valva creata si popularitatea enorma a formatiei, a facut ca radioul sa fie obligat practic sa tranzmita Metallica. Iar cantecele simple au facut ca formatia sa-si mareasca considerabil baza de fani.

Demourile pieselor au fost inregistrate acasa la Lars cu 3 luni inaitea intarii in studio, de catre Lars si James. Albumul continea 12 piese. Printre care si o piesa mult mai lenta ca cele de pana atunci "Nothing Else Matters”, piesa ce nu trebuia inclusa pe album fiind considerata prea personala de catre James. O balada cu dinamica intoarsa "The Unforgiven”,o melodie despre constiinta de sine "Sad But True”, precum si despre "drum” "Wherever I May Roam”, sau despre razboi "Don’t Tread On Me”, "Struggle Whitin”,”Through The Never”, chiar despre religie "The God That Failed” si "barfa”: "My Friend Of Missery” si "Holier Than Thou”. Piesa ce a avut cel mai mare succes a fost, de departe, "Enter SandMan”, primul extras de pe album.

In cateva prima luna au vandut milioane de albume. Succesul era enorm. Iar in 1991, Metallica a castigat premiul pentru cea mai buna formatie Rock,la MTV Music Awards, si a interpretat melodia "Enter Sandman”. Succesul era monstros, ramasese doar sa duca noul album fanilor.

Membri

1981-1982 James Hetfield (solist, chitarã ritmicã) Lars Ulrich (baterie) Ron McGrovney (chitarã bass) Dave Mustaine (chitarã principala)

1982-1983 James Hetfield (solist, chitarã ritmicã) Lars Ulrich (baterie) Cliff Burton (chitarã bass) Dave Mustaine (chitarã principala)

1983 - 1986 (albumele Kill'Em All, Ride the Lightning, Master of Puppets) James Hetfield (solist, chitarã ritmicã) Lars Ulrich (baterie) Cliff Burton (chitarã bass) Kirk Hammett (chitarã principala)

1986 - 2001 (albumele Garage Days Re-Revisited, ...And Justice for All, Metallica, Load, ReLoad, Garage Inc, S&M) James Hetfield (solist, chitarã ritmicã) Lars Ulrich (baterie) Kirk Hammett (chitarã principalã) Jason Newsted (chitarã bass)

2001 - 2003 (albumul St. Anger) James Hetfield (solist, chitarã ritmicã) Lars Ulrich (baterie) Kirk Hammett (chitarã principalã) Bob Rock (chitarã bass)

2003 - prezent James Hetfield (solist, chitarã ritmicã) Lars Ulrich (baterie) Kirk Hammett (chitarã principalã) Robert Trujillo (chitarã bass)

Membri temporari pentru concertele live

1982

"Damien Philips" (Jeff Warner) - al doilea chitarist.

1992 şi 1993

John Marshall - al doilea chitarist în urma unei accidentãri a lui James

2004

Baterişti temporari (în 2004 când Lars Ulrich nu a putut cânta): Dave Lombardo Joey Jordison Flemming Larsen

http://2.bp.blogspot.com/_UpmQTkewoaI/TMMVcXyT6LI/AAAAAAAAAAQ/K_Bz5ZGhj1Y/s1600/4690metalica.jpg

Ataşamente: Imagine 1
Categorie: Articole | Vizualizări: 329 | Adăugat de: bastiurea_1990 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]